Tendinita ahileană la alergători: cauze și exerciții

Tendinopatia ahileană apare de obicei când încărcarea tendonului crește mai repede decât capacitatea lui de adaptare. Tratamentul de bază nu este repausul complet, ci încărcarea progresivă.
Tendinita ahileană, numită corect tendinopatie ahileană, apare de obicei atunci când tendonul lui Ahile este solicitat mai mult și mai repede decât se poate adapta, iar tratamentul cu cele mai bune dovezi este un program de exerciții de încărcare progresivă, nu repausul complet. Cu un plan bine construit, majoritatea alergătorilor revin la alergare, deși procesul durează adesea câteva luni.
Ce este tendinopatia ahileană
Tendonul lui Ahile leagă mușchii gambei de călcâi și preia forțe de câteva ori mai mari decât greutatea corpului la fiecare pas de alergare. Tendinopatia este o modificare a structurii tendonului, apărută prin suprasolicitare, care se manifestă prin:
- durere și rigiditate în spatele gleznei, mai ales dimineața, la primii pași;
- durere la începutul alergării, care uneori se atenuează pe parcurs și revine după efort;
- sensibilitate la apăsare și, uneori, o îngroșare a tendonului.
Există două forme principale: tendinopatia porțiunii mijlocii a tendonului (cea mai frecventă la alergători) și tendinopatia inserțională, la locul unde tendonul se prinde de călcâi. Diferența contează, pentru că exercițiile se adaptează în funcție de localizare.
Cauze frecvente
- Creșterea bruscă a volumului: mai mulți kilometri, mai multe antrenamente pe săptămână sau pregătirea accelerată pentru un maraton.
- Schimbarea intensității: introducerea intervalelor, a sprinturilor sau a dealurilor.
- Schimbări de echipament sau teren: trecerea bruscă la pantofi cu drop mic sau la alergare pe teren accidentat.
- Forța insuficientă a gambei: mușchii gambei preiau o parte importantă din efort; o gambă slabă transferă mai multă solicitare asupra tendonului.
- Recuperarea insuficientă: somn puțin, stres, zile de odihnă prea rare.
Unii factori, precum vârsta, anumite afecțiuni metabolice sau anumite medicamente, pot crește și ei riscul. Medicul tău îți poate spune dacă este cazul să le iei în calcul.
De ce repausul complet nu ajută
Este tentant să oprești complet orice activitate până dispare durerea. Problema este că tendonul are nevoie de încărcare pentru a se adapta. Repausul complet reduce, pe termen scurt, durerea, dar scade și capacitatea tendonului și a mușchilor gambei. La reluarea alergării, durerea revine adesea, pentru că tendonul este acum și mai puțin pregătit.
Abordarea recomandată este modificarea încărcării, nu eliminarea ei: reduci temporar activitățile care provoacă durere mare (de exemplu, sprinturile, dealurile, săriturile) și introduci exerciții controlate care stimulează tendonul să se adapteze.
Exerciții de încărcare progresivă
Programele cu cele mai bune rezultate în studii sunt cele bazate pe exerciții pentru gambă, executate regulat timp de cel puțin 12 săptămâni. Cele mai cunoscute sunt:
- Exercițiile excentrice: ridicare pe vârfuri pe ambele picioare și coborâre lentă pe un singur picior, de obicei de pe o treaptă. Se lucrează atât cu genunchiul întins, cât și cu genunchiul ușor îndoit.
- Exercițiile de forță cu încărcare mare și execuție lentă (în engleză, „heavy slow resistance”): ridicări pe vârfuri cu greutăți, la aparat sau cu ganteră, cu mișcări lente atât la urcare, cât și la coborâre, și cu încărcare crescută treptat.
- Exercițiile izometrice: menținerea poziției pe vârfuri timp de câteva zeci de secunde, utile mai ales în perioadele cu durere mai mare.
- Exercițiile pliometrice: sărituri ușoare, introduse mai târziu, pentru a pregăti tendonul pentru alergare.
În tendinopatia inserțională, exercițiile se fac de obicei pe sol, nu de pe treaptă, pentru a evita compresia tendonului la călcâi.
Cât de mult „are voie” să doară?
Un reper des folosit este o durere de cel mult 3–5 pe o scară de la 0 la 10 în timpul exercițiilor, care se liniștește până a doua zi dimineață. Dacă durerea și rigiditatea de dimineață cresc de la o zi la alta, încărcarea a fost prea mare și trebuie ajustată.
Când poți reveni la alergat
Revenirea se face treptat, de obicei prin alternarea mersului cu alergarea, pe teren plat. Câteva repere orientative:
- poți face mai multe ridicări pe vârfuri pe un singur picior (de exemplu, în jur de 20–25) cu durere mică;
- poți face sărituri ușoare pe loc, pe un picior, fără durere semnificativă;
- rigiditatea de dimineață este stabilă sau în scădere;
- crești volumul de alergare treptat, cu zile de pauză între ieșiri, și introduci intervalele și dealurile la final.
Exercițiile de forță pentru gambă ar trebui să rămână parte din rutina ta și după revenire.
Când mergi la medic
Dacă ai simțit o pocnitură sau o „lovitură” bruscă în spatele gleznei, urmată de dificultate la mers sau la ridicarea pe vârfuri, este posibil să fie o ruptură de tendon și trebuie să mergi de urgență la medic. De asemenea, consultă un medic dacă tendonul este foarte umflat, roșu și cald sau dacă durerea apare după începerea unui tratament nou.
Recuperare la B2 Motion Lab
Dacă alergi și te confrunți cu durere de tendon ahilean, te putem ajuta cu o evaluare și un program de încărcare adaptat volumului tău de antrenament. Ne găsești în Sector 3, București, în zona Titan. Scrie-ne pe WhatsApp sau sună-ne pentru o programare.
